Film scris, regizat și jucat de Jafar Panahi, regizor iranian.
Pentru că guvernul iranian i-a interzis să mai facă film pentru 20 de ani, el se dă drept taximetrist și discută problemele actuale cu clienții săi. Așadar, cele 82 de minute de film se petrec în taxi-ul lui, mergând pe strazile Teheranului.
Se pare că ideea i-ar fi venit filmând clienții cu telefonul mobil, dar apoi a renunțat ca să le protejeze identitatea și s-a hotărât să scrie acest film. El afirmă că cei care au jucat în film nu sunt actori profesioniști și nu le divulgă identitatea, tocmai pentru a-i proteja. A filmat cu trei camere Blackmagic Pocket Cinema ca să nu atragă atenția. Din același motiv, nu a putut pune lumini în mașină.
Ideea cu mașina nu e chiar nouă sau originală. Ca exemplu, aceste două emisiuni:
- ”Comedians in Cars Getting Coffee” a lui Jerry Seinfeld
- ”Carpool Karaoke” din ”The Late Late Show” a lui James Corden
În schimb, felul în care a făcut-o este foarte filmic, foarte personal, spre deosebire de Seinfeld și Corden, entertaineri, showmeni. De altfel, textul este foarte bun și provocator.
Unul dintre personaje piratează filme. Vorbește de Kim Ki-Duk, Kurosawa, Woody Allen. Se dau la o parte subtil filmele cu zombi și blockbusterele de Hollywood. La un moment dat, tipul zice: ”Am un job cultural. Filmele astea nu ajung în Iran. Cum pot studenții să le vadă? Fiul tău, de exemplu, sau chiar tu.”
Nepoata lui de vreo 10 ani îi povestește că a învățat la școală cum se face un film difuzabil, adică ”prietenos pentru guvern”, iar pe la jumătate, când începusem un pic să mă tem să nu devină monoton și să mă gândesc că e ok ideea, e funny filmul și faptul că dă peste tot felul de oameni (gen realism taximetresc), dar vreau mai mult, începe partea cu implicații sociale și politice mai profunde, deci devine și mai interesant.
Are talentul de a te ține în tensiune, deși nu e thriller și, cumva, m-am gândit la Piersic Jr. tot filmul. Asta m-a amuzat teribil. În Panahi vedeam un Piersic maturat, ca să zic așa, rămas senior.
Per total, Taxi Tehran, a fost un film bun, care mi-a bucurat seara și cu care am rămas prieten.
Taxi a câștigat Ursul de aur pentru cel mai bun film la Berlin în 2015.
CaSăVezi! 